Archive for the ‘road trip’ Category

Caracal

April 6, 2010

Visul meu a prins viata. Dorinta mea de a pleca spre taramul prostiei originare s-a implinit. Am vazut Caracalul sau mai bine spus Caracalangesul.

Aventura in tinutul carutelor rasturnate a inceput in Zichil. Unde, pentru prima data, faimoasa zicala: “Hai la Caracal !” a fost ascultata si pusa in practica. Asa ca, am platit in graba consumatia si ne-am imbarcat in Caracal explorer-ul (aka un Opel cu geamuri fumurii). Cu Stef la volan, eu in dreapta, Coco, Merlin si Danuc in spate am plecat in jurul orei 00:20 cu destinatia Caracal. Modulatorul FM ne-a asigurat muzica, iar tentativele nostre de a dansa au garantat atmosfera demna de cele mai fitoase cluburi oltenesti: Crimax sau Bambbu (doar doua dintre numeroasele cluburi zarite din siguranta Opelului in judetul Olt).

Drumul pana in Pitesti, “presarat” cu denivelarile atat de necesare culturii argesene, a fost mai mult decat banal. De data aceasta, destinatia noastra era mareata, acum nu mai mergeam sa ne infruptam cu deliciosii hamburgeri McDonalds ci mergeam sa vedem faimoasa brutarie de pe strada foametei, urma sa vedem cimitirul de pe strada invierii si puscaria de pe strada libertatii. Astfel, in mai putin de o ora, ne gaseam in plina traversare a resedintei de judet. Acum doar Slatina ne mai despartea de tinutul unde se ‘zvoneste’ ca prostia ar fi la putere.

Off Topic: Pretul unei cutii de Prostamol Uno este de aproximativ 75 de lei.

Cum am parasit Judetul Arges, am patruns parca in alta lume. Am dat peste niste drumuri cum numai prin filme mai vezi. Aici, numarul gropilor este egal cu IQ-ul caracalienilor (de ce sa ne ascundem dupa deget, practic nu am intalnit nici o groapa). Se pare ca pretul prazului de pe piata neagra este in plina creste, pentru ca doar asa ne-am putut explica bogatia olteneasca. Ajunsi in Slatina, nu am gasit nici un indicator pentru Caracal. Lucru perfect normal, ce primar ar vrea sa aiba la el in oras o placuta cu o sageata la un capat pe care sa scrie Caracalangeles. Am fost practic nevoiti sa apelam la cunostintele localnicilor pentru a afla drumul spre Caracal. Din prima masina pe care am abordat-o pentru informatii a coborat sosia lui Tolea (celebrul personaj OTVist). Acesta ne-a indrumat cu zambetul pe buze si durere in suflet catre destinatia noastra finala.

Off Topic: Am trecut pe langa Scornicesti.

Din pacate, pe masura ce ne apropiam de borna kilometrica, pe care era inscriptionat: “Caracal 800 de metrii”… simteam cum limba romana incepea sa devina o enigma pentru noi. Brusc, faptul ca stiam diferenta dintre ceapa si praz ne multumea. Pierdeam informatii, iar lucru acesta incepea sa ne inspaimante. Totusi, traversarea Oltului ne-a adus mare bucurie, ne simteam ca pe plajele de la Marea Neagra. Iar mirosul de peste ne confirma fanteziile. Dupa un popas de 2-3 minute in care am facut pisulica si am admirat maretia Oltului, am pornit din nou la drum. Soselele impecabile ne-au purtat prin localitati marete precum: Plapcea de Sus, Falcoiu si Dobrun, unde limita de viteza era de 50 km/h.

Off Topic: 2+2=4

Interzicerea carutelor in oras (un fel de avertisment pentru generatiile viitoare), ne-a asigurat ca am ajuns in Caracal (land of choice). In timp ce noi exploram minuntatiile orasului, omul nostru din umbra (Laura), ne oferea informatii despre Caracal. De la ea am aflat despre niste caracalieni celebrii: Dan Diaconescu (jurnalist), Iancu Jianu (haiduc), Marius Tuca (jurnalist) si Ion Rimaru (criminal in serie). Am fost surprinsi cand am vazut ca imaginea Caracalului pe care noi o aveam intiparita in minte era total diferita de realitate. In Caracalangeles am gasit tot felu de dovezi ale unei culturi ce se dorea in secolul XXI. Am descoperit cu stupoare ca oamenii de aici au blocuri, masini, magazine, banci, parcuri si locuri de divertisment. Lucruri total contrare convingerilor noastre. Noi ne asteptam sa gasim pesteri, carute, pastori si localnici care sa se scuipe intre ei. Am explorat centrul “orasului”, unde ne-am minunat de frumoasa primarie si de iluminatul stradal care functiona pe baza de electricitate. Cartierele din oras ne-au invatat cate ceva despre tineretul din zona. Fericiti cu noile cunostinte dobandite (pe care totusi nu le puteam retine), ne-am hotarat sa ne oprim la un Non Stop pentru a face proviziile atat de necesare drumului spre casa. Am luat mancare, niste suveniruri si ne-am intors in siguranta automobilului. Din pacate, cred ca am speriat vanzatoare cu rasul nostru isteric.

Off Topic: A aparut Lipton cu aroma de Cheag.

Hotarati sa parasim “leaganul culturii”, am mai aruncat o ultima privire prin zona. Nu neaparat de placere, mai degraba din nevoie pentru ca ne-am ratacit putin. Parca Caracalangelesul nu vroia sa ne elibereze, simtea ca mai aveam cunostiintele necesare utilizarii unui telefon mobil si nu era fericit. Cu ultimul neuron, am reusit sa evadam… Pe masura ce ne indepartam simteam cum matematica de clasa a III a incepea sa capete un oarecare sens, iar folosirea vocalelor in exprimare parea ceva total normal.

Off Topic: Daca joci la aparatul de cafea vei castiga mereu.

Drumul spre casa, nu a fost lipsit de aventura. Undeva intre Slatina si Caracal am vazut o cizma moarta. Probabil ultima cizma de acest fel din lume. Imaginea ei o am si acum intiparita in minte… cum statea mititica de ea pe marginea drumului infruntand intemperiile vremii.

Dupa 340 de km, in jurul orei 6:15 am ajuns in Campulung.

Asocierea unor cuvinte din textul de mai sus este menita sa amuze cititorul. Nu tratati textul cu maxima seriozitate si recunosteti ca si voi va gandeati la multe lucruri legate de Caracal (angeles).

Advertisements

autobuz 178

February 22, 2010

Traseul: Master SA – Sala Palatului;

Lungimea traseului: 22,8 km;

Primul vehicul: 4:25;

Ultimul vehicul: 23:18;

Tipuri de vehicule pe acest traseu: Mercedes Citaro 1 si Mercedes Citaro 2 (singura diferenta intre ele este faptul ca unu are euro 3, iar celalalt euro 2).

Cam cu asta se mandresc cei de la RATB.  Acum sa va zic unele chestii pe care cei de la RATB nu le precizeaza:

– are un interval intre statii de pana la 15 minute;

– de cand a dat caldura este mai mereu plin de babalaci si boschetari (cei din urma prezinta un miros insuportabil de fecale);

– daca esti in statie si il astepti de mai bine de 10-15 minute, sa te pregatesti de stat in picioare, de pipait si de ingramadeala.

Totusi, sunt si “parti pozitive”. Merge pana la autogara din Militari, trece pe la gara, trece pe langa caminele din Belvedere si Podul Grant. Foarte rar prinzi control. Daca esti sarac poti sa le spui oamenilor ca te-ai dus la gara cu ‘Mertzanul’.

Daca aveti amintiri placute/neplacute cu 178-ul, va rog sa le faceti publice.

selectii

February 17, 2010

Tineti minte… cand eram noi mai mici, dupa ce se termina vara, apareau faimoasele casete cu “summer hits”. Sau mai aparea cu cate o revista “top 20 hot summer top hits of summer while the sun is hot and in summer time music for lovers” :D.

Pe acelasi principiu lansez si eu urmatorul album: “Best of after winter party on dn73 with DJ. Berceanu“.

Prima piesa:

A doua piesa:

Va urma…

Daca vreti sa vizionati un adevarat musical, pe aceasi tema… va recomand: “drumul nervilor” (un film interzis minorilor sub 6 ani).

plecam acasa partea a III a + concluzii

February 7, 2010

Am luat Lucky. Aveam rezervare pentru 6 locuri. Evident eu fiind mai bou am mers in picioare. Pentru ca pe locul meu statea o tanti care cica a fost la o inmormantare…. Trecem peste !

Nea soferu’ ziceai ca are autouz GTI. Pe jos era aproape gheata si el depasea tot ce ii iesea in cale. Cred ca nu ii merge NFS-ul pe calculator si isi face de cap pe strazi. Oricum am ajuns acasa cu bine 🙂

The end.

Concluzii:

CFR-ul suge ce rimeaza cu arici;

CFR-ul suge ce rimeaza cu bascula;

CFR-ul ia ce rimeaza cu gutuie;

1 km = 783 metrii.

plecam acasa partea a II a

February 7, 2010

Ii platim taximetristului suma de 6 lei, afisata pe “haparatul acela magic de iti indica cu cat de fura taximeristul transformand un km in 783 de metrii”, si purcedem cu droaia de bagaje in gara…

In gara, ne intalnim cu Isabela, si toti purcedem ‘hanspre’ casa de bilete. Completam cupoanele, mergem la casa siiii… ii intindem pe sub geamlac banii si cupoanele siiiii… ii zicem ca vrem la Campulung Muscel siiiii… nebuna de la casa ne spune ca trenul nostru nu EXISTA, cum ca printr-o magie dansul nu mai circula.

In mod evident, instant, mi s-a activat spiritul de romana si am inceput sa injur cat ma tzineau plamanii mei de pitic.

Insa ce s-o fi gandit ea… poate credea ca ne da salvarea… suflul de fericire pe care il asteptam. Si ne zice: “-Puteti sa luat tren pana la Golesti si sa innoptati acolo !”. Va vine sa credeti cata proasta ? Pai decat sa fac nanica in gara la Golesti, nu mai bine ma intorc eu in camin ? Sau mai bine plec pe jos ?

Uimiti de atata prostie, am plecat (tot injurand), am mancat la Springtime si apoi am plecat la Pacii, de unde….

Va urma…

plecam acasa partea I

February 7, 2010

Matinal din fire, m-am trezit ieri la ora 12:30. Dupa ce am aprins calculatorul si am fost pana la buda pentru ritualurile mele matinale.  Am inceput anevoiosul proces de pregatire al bagajelor. Am strans mai toate hainele si le-am pozitionat strategic in mijlocul camerei, am strans lenjeria de pat si am inceput sa adun chestiile “high-tech” de prin camera. Apoi am inceput sa le inghesui prin sacosi/plase/sacosele… dupa o ora de munca treaba era terminata. M-am asezat la calculator si am inceput sa numar minutele pana cand trebuia sa plec. La 15:30, mi-am bagat lactopul in ghiozdan, am sunat la taxi si am coborat sa il astept.

Dupa ce am inghesiut bagajele mele, ale lui Vladut si ale lui Vali, ne-am suit in taxi. Destinatia Gara de Nord…

Va urma…

troleibuz 86

February 2, 2010

Traseul: Gara de Nord – Stadionul National;

Lungimea traseului: 25 km;

Primul vehicul: 4:05;

Ultimul vehicul:22:35;

Tipuri de vehicule pe acest traseu: Irisbus Citelis (model nou) si Ikarus 415T (coroapca veche).

Cam cu asta se lauda cei de la RATB.  Acum sa va zic unele chestii pe care cei de la RATB nu le mentioneaza:

– seara are un interval intre statii de pana la 30 de minute;

-tot seara sansele ca langa tine sa se aseze un alcolist sunt maxime;

-pe timpul zile vine relativ repede pana in 10 minute;

-daca ai ghinionul sa prinzi unul vechi, sa te pregatesti de cele mai ciudate zgomote din viata ta.

Dar daca facem exceptii de mici probleme, e un mijloc de transport OK, cu un traseu foarte “cuprinzator”. Plus ca face legatura dintre mine si Isabela. Plus ca la statia Aura Buzescu imi iau o punga de Star Snacks cu Pizza si pana pe la Romana o “dovedesc”.  🙂

Daca aveti amintiri placute/neplacute cu 86-le, nu ezitati sa le faceti publice.